S? stie c? el au muritu, si c? pre mormântu lui, au arsutrei dzile si
trei nopti o lumin? pre carele no aprinsese nimenea. dar moartea nu io
luatu simtirea si când neamu lui sufere, str?mosu plânge în mormântu
s?u. Plânge c?ci nu poate misca dându la o parte povara grea a marmurii
albe. Dar odat? si oadat? el va învinge prin puterea-i strasnic? a
durerii sale nem?rginite! ...

Întâi-u sabia-i va r?s?ri-s-au din groap?,, floare di otel, vestindu
"R?zboiu cel mare" care va da drepatate neamului românesc. Tineti minte
cuvintele lui Stefan: "c? Moldova n-o fostu a str?mosilor mei, n-o fostu
a mea si nu e a voastr?, ci a urmasilor vostrii în veacul vecilor ... Amin!"

Apoi însusi-va va iesi în vederea dusmanilor, îngroziti, c?lare
înarmatu, s?getând ucig?tor din ochii s?i stra?nici, limpeziti de ceata
mortii îndelungate. Oastea lui va fi el. si sângele s?u va sui pân' la
coamele cailor si poporul lui "sveti Stefan cel Mare" va avea atunci
pretutindinea pace si fericire. Iar? el se va culca iar?si în mormântu
lui di la Putna dormind cu dreptii, sub steagul T?rii Moldovei si a
Domnului Dumnezeu!