Sfintit Cu Roua Suferintii
Cnd lumea se preschimb-ntr-o umed-nchisoare
n care-n van speranta, biet liliac se zbate
Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sovttoare
Si dnd mereu cu capu'-n tavanele surpate

Deodat, mnioase, prind clopote s sar
Si catre cer url-ngrozitoare
Lungi si nesfrsite convoaie mortuare
ncet si fr muzici prin suflet trec mereu...
M-ati sfintit cu roua suferintii
Si mi-ati pus venin n snge
Iar speranta-nvins plnge
Ca sufletul meu
Si muta-i gura-dulce a altor vremi
Cind timpul creste-n urma mea
Iar eu m-ntunec!

E-o or grea si mare
Aripile-mi negre n ceruri se-ntind
Astfel lume amuteste la-ntunecri solare
Astfel mare amuteste vulcane cnd s-aprind...
Cnd prin a vietii visuri ostiri de nori apar
A mortii umbr slaba cu coasa si topor
Tcetil cumtac n spaim, crestinii din popor
Cnd evul asfinteste si sumnezeii mor!

Se mistuie-n moarte si durere
Vpaia care-n mine a stralucit
Ciudata ntristare ce creste ca sie marea
Pe-un trm stincos, pustiu...

Peste flcri, peste fumuri, pe cadavre descrnate
Pe cmpii deserte, pe altare profanate
Vino, s-asezi pe ele tronul tu de oseminte
nalta-te n culinea fumegndelor morminte!
Cci eu nu m las nrobit de tine,
Crestine!